ho ho hos

de cand n-am mai dat p’aici… nush cum ma mai suporta cei cativa cititori fideli. oricum, daca va asteptati la ceva coerent, stati fara nicio nadejde, nu e cazul postarii asteia.

a venit iarna. e? ce noutate. si spiritu craciunului ne invaluie cu stelute zglobii…cred ca as putea compune cantecele retardate de serbari scolare. aha, e ca uitaseti partea asta stupida si stresanta de cand erati mici? ma uitam zilele trecute la o caseta cu o astfel de serbare…e inuman ce se intampla acolo. sper ca acum nu mai sunt asa comuniste. copii costumati in chestii subtiri si scarpinacioase, doar de dragu unei minti bolnave de invatatoare. poezii comuniste fara nicio noima, care ne spun ca suntem harnici si muncitori si chiar dam cu matura. iar A e prima litera si esti cel mai  destept copil daca reciti tu primu cretinatatea de poezie despre alfabet. mare lucru ca nu am iesit cu totii inceti la minte. dupa cum recitam acolo…nu ne-as fi dat prea multe sanse. Dar destul cu amintiri din copilarie, cautati-va si voi casetele si o sa va amuzati cat de ostracizati erati pe scena de doua parale din sala de sport.

un alt moment deosebit al sarbatorilor e aglomeratia din magazine. eu de obicei nu ma plang de faze din astea, dar acu e prea de tot. dupa ce vad stiri tot weekendul cum ca e criza si vai steaua noastra de sarbatorile astea, zic sa bag o tura la mall sa-l caut pe mosu’ ca tot e dumnica seara si mai e o saptamana pana la craciun…poate n-o fi chiar aglomerat. gresit. atat de gresit. am stat o jumatate de ora in parcare la afi, in incercarea eroica de a gasi un loc, pe oricare din cele patru nivele. intr-un final am reusit. inauntru am stat la coada pe culoarele din mall pentru ca deh, circulatie mare si niciun militian sa direjeze masele. oameni de toate felurile, cumparaturi de toate felurile. intr-un cuvant: scrabos. m-am miscat rpd pe la c&a, ca de fapt acolo voiam sa ajung, ma strecor printre sutele de gura-casca, platesc si plec. ei bine, da, din nou, mi-e luat mai mult sa ma strecor decat sa cumpar efectiv. important e ca am gasit cadouri si am scapat cu toata podoaba capilara. note to self: go back to the mall only after january 5th.

ce-mi mai place mie iarna? pai diferentele de temperatura. e grozav, e o binecuvantare, e o stare sublima. in bloc e frig ziua si fierbinte noaptea, afara e ger si in birou sunt 40 de grade. e tot ce-ti doresti, iar de haine adecvate nu poate fi vorba ca doar nu esti tembel sa te duci la shopping in perioada asta.

ori ce scriam pe blogu asta? uh, da…despre evenimente and all. pai sunt la evenimente in perioada asta..uhuuu, o gramada. e facebooku plin de attending events. tot ce mi-as fi dorit, de la concerte la conferinte cu oameni misto. dar, e iarna fratilor. voi chiar sunteti masochisti si iesiti din casa pe frig si intuneric. dubiosilor. eu hibernez (si da, voi sunteti anormali). puneti bah toate evenimentele misto vara si o sa vin,cross my heart and hope to die. pana atunci…

mi-e lene si sa ma lamentez. aveam vreo 3-4 idei clare si aproape interesante cand m-am apucat de scris, dar s-au pierdut pe drum. cred ca nu mi se oxigeneaza sinapsele de la frig.

hai cu sarbatori kitchoase, lacrimi revolutionare la o tuica fiarta, cateva ifose si pretentii de sesiune…ne mai citim, sa speram cu ganduri mai simpatice si atitudini mai putin autiste

Vreme trece, vreme vine numa ca e naspa afara. S-au intamplat chestii, dar mie mi-e lene sa scriu.

Ce e foarte tare e ca am scos aspirantul din randul descrierii 😀

Ce ma scoate din minti mai nou este ca de obicei lipsa de consecventa si de creier, in general, a sistemului de invatamant, cu complimente speciale pt bologna. Da, v-ati prins e stresu dracu sa intru in licenta cu job, dar …a diploma, just a piece of paper; becoming a copywriter, priceless. Cel putin asa vad acum lucrurile si tembel ar fi fost sa nu fiu incantata.

Ce e prost, e ca a venit frigul si vremea inchisa si eu nu reusesc sa nu ma transform. Am atatea de facut si pana si distanta dintre taste mi se pare obositoare. Dati-mi soarele inapoooi :((

Alt subiect: pentru prima oara i-as lasa sangerand sub luna pe cei care conduc tara. Am de-a face cu birocratia unor minti inapte si cu protestele unor minti neevolute. Toate pe capul meu, desi nu le vreau si nu le merit.

si uite asa am reusit inca o data sa scriu ceva incoerent si sa bag fortat patru subiecte intr-un singur post. cool. macar de-ar fi scris frumos, dar m-am simtit datoare celor cinci cititori fideli sa mai dau un semn.

nu luati in seama ranudurile astea ca pe un post de blog pentru ca nu fac subiectul… pur si simplu, am mai dat si eu p’aici.

Agentii si bautura, hai sa dam si noi o tura

ce rima… dar pe o vreme ca asta merge.

Dupa cum spuneam, am fost la Noaptea Agentiilor. Nu, nu le-am vizitat pe toate, in principal pentru ca sunt departe unele de altele, iar in secundar pentru ca lumea a venit pe alcoale si nu pe vizitat.

Ca sa scap de frustrari zic ca au lipsit din lista doua agentii pe care as fi vrut sa le vad Ogilvy si Mccann. Poate-si spala pacatele anul viitor (daca o sa se mai tina…). In fine, unde am fost: Rusu&Bortun, Leo, Grey.

In ordinea aparitie, la Rusu si Bortun a fost simpatic, dar inghesuit si incomod (nice Cuba Libre though). La Leo mi-e mi-a placut grozav, dar asta evident din cauza oamenilor cu care m-am reintalnit acolo. Pe langa subiectivismul meu, la Leo mi se pare ca e o atmosfera mai vie si mai vesela in general. Oamenii pareau ca se simt bine, iar eu am schimbat cateva vorbe cu baieti de care mi-era cumva dor. Deci all good, cu tot cu berea calduta luata pe susta din frigider.

Urmatoarea oprire: Grey. Imens locul asta. Cladirea este o copie fidela a Muzeului de Arta din Ploiesti. Glumeam, dar sa stiti ca seamana. Se vizita agentia cu drag si spor de toata lumea. Hai si eu sa nu raman neuimita de biroul lor de creatie mirobolant. Intradevar frumos, dar not to die for. Seamana cu ce mai vezi pe-afara in documentare. In principiu e o mansarda mare, semi-decorata, cu pereti prea albi pentru gustul meu. De-asta mi-a parut rau ca nu s-au bagat Ogilvy; sa vezi acolo mansarda cocheta 😉 Odata terminat turul, hai sa bem zicem. Din pacate se terminasera licorurile asa ca am luat cu asalt tonomatele de apa din cladire. Pana ne-au mai entertainuit cei de la Jukebox, a venit si turul doi de consumabile. Bezna si inghesuiala inseamna ca te vei trezi cu un Beck’s green lemon- cumva nu e un lucru rau pentru ca mi s-a parut ok si de bunavoie nu as fi baut niciodata. Am stat deci cu berile pe bordura la o vorba si-un zambet, planuind malefic Noaptea Agentiilor de anul viitor. Jukebox canta coveruri cu brio, lumea socializa si cativa se laudau. S-a terminat bautura. Din nou.

Lumea a luat calea Headvertising, iar eu, neinsotita de printul consort, m-am dus ca o fata cuminte acasa la ora 12.

Per total, o idee misto, o organizare pioniereasca, ceva beri si un fel de voie buna. Asteptam cu entuziasm anul viitor.

p.s. haotic articolas, se vede ca n-am mai dat pe-aici de ceva vreme 😐

un status prea lung pt facebook, pus aici

tocmai am citit cel mai enervant comentariu la statusul unui prieten, dar ma abtin sa comentez acolo.
Ma scot din minti oamenii care se dau ca traiesc in filme zilnic. Nu-mi spune ca tu citesti cu o cana de ciocolata calda, o paturica brodata si nu mai stiu ce dracu. daca e asa, probabil ca citesti maxim de 3 ori pe an. Asemenea setting cere al dracu de mult timp. Toti visam la o cana de ceai la geam pe vreme ploioasa, dar daca avem chiar sansa de a sta acasa intr-o zi ca aia, bolim in pat, nu ne facem aranjamente scenice.
Asa ca daca nu cumva la voi timpul se dilata, lasati povestile astea pentru extraterestrii care vor sa fie uimiti de frumusetea cotidianului la oameni. fiti naibii sinceri ca nu impresionati pe nimeni.
Inchei cel mai lung status pus vrodata pe FB* si zic ca revin la biroul meu asezat catre apusul dulce, unde ma pierd in visare de cate ori am un deadline, pentru care lucrez cu o cana de bere englezeasca si trabucuri cubaneze. Da, asa lucrez eu, in fiecare zi, iar asta nu e un computer stresant, e o fereastra catre lumea care ma incanta in orice moment. get a fucking real life and enjoy it as it is!

*pe care am vrut sa-l pun pe FB, ai naibii te lasa sa scrii ca prostu si-ti zic dup’aia ca e prea lung statusu…

…si un pumn de aspirine