tocmai am citit cel mai enervant comentariu la statusul unui prieten, dar ma abtin sa comentez acolo.
Ma scot din minti oamenii care se dau ca traiesc in filme zilnic. Nu-mi spune ca tu citesti cu o cana de ciocolata calda, o paturica brodata si nu mai stiu ce dracu. daca e asa, probabil ca citesti maxim de 3 ori pe an. Asemenea setting cere al dracu de mult timp. Toti visam la o cana de ceai la geam pe vreme ploioasa, dar daca avem chiar sansa de a sta acasa intr-o zi ca aia, bolim in pat, nu ne facem aranjamente scenice.
Asa ca daca nu cumva la voi timpul se dilata, lasati povestile astea pentru extraterestrii care vor sa fie uimiti de frumusetea cotidianului la oameni. fiti naibii sinceri ca nu impresionati pe nimeni.
Inchei cel mai lung status pus vrodata pe FB* si zic ca revin la biroul meu asezat catre apusul dulce, unde ma pierd in visare de cate ori am un deadline, pentru care lucrez cu o cana de bere englezeasca si trabucuri cubaneze. Da, asa lucrez eu, in fiecare zi, iar asta nu e un computer stresant, e o fereastra catre lumea care ma incanta in orice moment. get a fucking real life and enjoy it as it is!
*pe care am vrut sa-l pun pe FB, ai naibii te lasa sa scrii ca prostu si-ti zic dup’aia ca e prea lung statusu…
stii ca si eu cand programez am o prostituata japoneza sub birou
ai uitat esentialul. trebuie sa o si descrii mirobolant si sa o incadrezi mai bine in spatiul paradisiac de sub birou, in timp ce loveste ca un clopot al departarii senzuale cu capul de suportul de tastatura